[EURO 2024] Am pierdut cu Belgia, dar nu e totul pierdut! Calificarea se joacă la Frankfurt!

Mi-aș dori ca toți susținătorii Naționalei să fi avut zero așteptări la startul Euro 2024. Dacă e să mă iau după părerile tuturor pesimiștilor din jurul meu, e o mare surpriză că ne-am calificat de pe primul loc.

“Am avut noroc”, zic mulți. Și în calificări, dar și la tragerea la sorți.

Un scurt remember. Pe 10 noiembrie 2001 plecam mari favoriți în barajul cu Slovenia pentru calificarea la Cupa Mondială 2002 din Coreea de Sud și Japonia. Norocul ne-a surâs atunci la tragerea la sorți, deși s-ar fi zis că n-aveam nevoie de el.

Euforie, extaz, toată lumea se gândea deja cu cine vom fi în grupă la Mondiale. Meciul de la Ljublijana a fost primul semn că “generația de aur”, care ne adusese bucurii la cinci turnee finale, nu mai are strălucirea anilor de glorie. Acimovic și Osterc în tur, Rudonja în retur, tăiau și ultimul cap al zmeului care speriase Europa în anii ‘90. A fost ultima șansă reală a unei Naționale peste care Hagi pusese mantia deznădejdii în iunie 1997: “Ar trebui să ne faceți statuie!”

La conferința de presă de după calificarea Sloveniei la Mondialul din 2002, un jurnalist aducea în discuția cu Srecko Katanec, selecționerul lor de atunci, implicarea șansei în obținerea biletelor pentru Coreea de Sud și Japonia: “Ați avut noroc!” Katanec și-a păstrat calmul și i-a dat replica, “Norocul ține cu cei puternici!” Replica asta a venit ca un mic transfer de putere. România n-a mai ajuns de atunci la Mondiale, iar Slovenia avea să mai facă o altă reprezentație în plus în Africa de Sud, în 2010.

Dacă norocul ține cu cei puternici, înseamnă că nu e întâmplător că am ajuns la Euro 2024 de pe primul loc din grupa de calificare, la fel cum nici victoria cu Ucraina n-a fost un surâs al șansei. Am ajuns în situația asta pe merit, băieții au muncit și au pus suflet. Așa zice și Edi Iordănescu, că fac parte din “generația de suflet”.

Sâmbătă seară, la Koln,  balanța norocului s-a înclinat către Lukaku, De Bruyne, Doku, Tielemans, Carrasco și Trossard. Doar citiți numele astea, căutați pe unde joacă și cât valorează împreună și-o să înțelegeți de ce norocul ține cu cei puternici.

România a început cum nu se poate mai rău, cu teama de a nu greși. Entuziasmul și energia din tribune nu le-a mai fost scut. La prima acțiune serioasă a Belgiei, în minutul al doilea, mingea ajunge în careu la puternicul Romelu Lukaku, Burcă îl ține bărbătește pe piept, însă mingea ajunge în 16 metri la Youri Tielemans care, cu un șut plasat inteligent, declanșează fiesta în peluza flamandă.

Jocul e unul energic, ai noștri se încurajează, românii din tribune simt momentul greu și se pun pe cântat: “Româniaaa! Româniaaaa!” Belgienii din tribune nu se mai aud, deși e o euforie de nedescris în zona lor. Urmează ratări la ambele porți, Niță scoate tot ce vine pe poartă și scorul după 45 de minute rămâne neschimbat, 1-0 pentru Belgia.

Toți credem într-o minune după pauză. Mihăilă prinde o minge la mijlocul terenul, îi aruncă smocuri de iarbă pe tricou lui Amadou Onana care scrâșnește din dinți încercând să nu-l piardă de tot, intră în careu, însă șutul său se duce peste poartă. Vali ne-a arătat tuturor de ce e cel mai rapid om de la Euro.

În minutul 62 Lukaku îl învinge pe Niță, dar arbitrii din camera VAR ne lasă speranța că putem egala. A fost doar o prefață a golului al doilea al Belgiei din minutul 80. Portarul Casteels trimite o minge lungă, Burcă ezită și sare pe sub ea, De Bruyne profită și de lipsa de reacție a lui Drăgușin și înscrie pentru un 2-0 sec.

Alibec, proaspăt intrat pe teren, se luptă cu apărarea belgienilor, fură o minge la 20 de metri, o aruncă pe lângă Casteels, dar n-are forța necesară să ajungă în poartă. E ultima mare ratare a meciului. Ce bine ne-ar fi prins un gol!

Am pierdut, dar nu e totul pierdut. Naționala a câștigat un public fabulos care a creat o atmosferă senzațională. Urmează să ne jucăm șansa pe barba noastră, cu Slovacia, la Frankfurt. Istoria ultimilor 24 de ani nu ne ajută. Și în 2008, dar și în 2016, calificarea după ultimul meci din grupă a ținut numai de noi.

Poate că e timpul ca băieții ăștia să ne întreacă orice așteptare, avem nevoie să nu pierdem pentru a ieși din grupe. Nu mai suntem în situația de a învinge în ultimul meci ca la ultimele două Europene la care am participat, iar un egal le poate face dreptate. În fața pesimiștilor.

Hai România!

Foto și text: Marius Tudor

Comments

comments