Cred în puterea sportului de a crea modele demne de urmat pentru generațiile din urmă. Cred în puterea sportului de a construi caractere puternice și povești de succes bazate pe talent, muncă, inteligență și imaginație.
Generația mea a trecut de la cheia de gât la internet, instagram și youtube. Am trecut de la serile de vară când săream gardurile liceului pentru un turneu de mini-fotbal ad-hoc la Fifa pe consolă. Am avut norocul să înțelegem câte ceva din obiceiurile lumii fără telefon, manele și selfie-uri, dar și norocul să ne adaptăm la o lume tehnologizată unde informația e multă, circulă repede și e nevoie de filtre ca s-o cerni pe aia de calitate. În 15 ani ne-am trezit că nu mai alergam după reviste și postere cu Magic Johnson, Michael Jordan, Van Basten, Gullit, Maldini, Maradona sau Hagi, ci găseam totul cu o singură interogare pe Google.
Vorba unui celebru personaj din muzica autohtonă nerulat la radio: “Lumea s-a schimbat!”
Într-o lume care s-a schimbat, plină de Jadori, Leo de la Roșiori, Onlyfans și videochat, tu fii ca Lamine Yamal, băiatul care a împlinit 17 ani cu o zi înainte de a câștiga EURO 2024 cu naționala Spaniei, băiatul care și-a luat caietele cu el ca să-și facă temele în cantonament, deși câștigă o gălăgie de bani la vârsta lui, băiatul pentru care educația contează la fel de mult ca sportul pe care îl practică, băiatul care ne-a arătat că fotbalul nu e doar un joc pe un maidan, unde 22 de pulifrici aleargă bezmetici după o minge ca s-o bage între 3 bare și pământ, băiatul care se joacă “piatră, hârtie, foarfecă” pentru o gură de apă.
Foto & text: Marius Tudor
Comments
comments